Quantcast
Channel: Civitas Politics » soft power
Viewing all articles
Browse latest Browse all 9

Consolidarea relațiilor trans-atlantice: comerțul liber între Europa și America (TTIP)

0
0

The-Mother-of-All-Trade-Blocs

Criza economică din 1929, cea mai gravă criză din istoria modernă, a avut drept efect pe termen lung compromiterea liberului schimb între națiuni. Statele s-au organizat în blocuri comerciale care au ridicat bariere tarifare și au redus comerțul internațional în mod considerabil: Marea Britanie s-a axat pe comerțul în cadrul Commonwealth pe baza sistemului „preferinței imperiale”, Statele Unite și-au creat propriul bloc în cadrul Emisferei Vestice, Germania a ajuns să domine comercial Europa Centrală, iar Japonia a început să pună bazele Sferei Asiatice de Coprosperitate.

Semnalul colapsului sistemului bazat pe liberul schimb a fost dat în 1930 de adoptarea în Statele Unite de către Congres a tarifului Smoot-Hawley, care impunea cele mai ridicate taxe vamele de după 1828. Impactul introducerii acestui tarif vamal ridicat a fost devastator pentru economia americană, adâncind criza economică și compromițând în mod grav reluarea creșterii economice. Decizia a avut un efect de bumerang la nivel global, declanșând o serie întreagă de războaie tarifare și conflicte comerciale, prelungind astfel nepermis de mult criza izbucnită în 1929. Reducerea comerțului internațional în perioada interbelică a condus la o refacere lentă a economiei globale, iar reluarea schimburilor internaționale la un nivel comparabil cu cel anterior Marii Crize a avut loc numai după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma acordurilor de la Bretton-Woods.

Un aspect pozitiv al crizei economice și financiare din 2008 a fost că liberul schimb nu a fost afectat de măsuri protecționiste, în ciuda unui lobby intens în mai multe state (inclusiv SUA) în acest sens practicat de către sindicate și industriile cele mai afectate de criză, menținându-se un nivel ridicat al schimburilor comerciale și diminuând efectele negative ale acesteia. Aplicarea unor tarife protecționiste ar fi condus la agravarea și prelungirea crizei, punând sub semnul întrebării succesele economice ale globalizării. Chiar și așa liberul schimb a avut de suferit, runda Doha de negocieri în cadrul OMC/WTO fiind blocată, la mijloc fiind o dispută între economiile emergente și statele dezvoltate privind subvențiile agricole și taxele vamale pentru produsele agricole.

Anul 2013 marchează debutul negocierilor dintre Statele Unite și Uniunea Europeană pentru un acord de liber schimb. Dacă acest proces va fi dus la capăt cu succes atunci se va crea un spațiu de liber schimb ce va genera jumătate din PIB-ul global și o piață de desfacere cu peste 820 de milioane de potențiali clienți. Va fi cel mai mare spațiu de liber schimb de pe glob și va contribui la crearea unor economii la scală importante, care vor genera produse competitive pe piața globală la costuri de producție reduse. În prezent schimburile comerciale anuale între UE și America se cifrează la o valoare de 1 trilion de dolari, iar investițiile reciproce între cele două economii în fiecare an sunt de 4 trilioane de dolari. Dacă se ia în considerare posibila semnare a unui acord de liber schimbîntre UE și Canada, precum și liberalizarea schimburilor comerciale cu Mexicul atunci vom asista în viitorul apropiat la integrarea spațiului comercial al NAFTA și al comunității europene – o piață cu un potențial de peste 1 miliard de locuitori, a treia piață globală în termeni de populație după China și India, dar spre deosebire de acestea vorbim de economii dezvoltate, nu de piețe emergente.

Comerțul nestingherit, chiar și de bariere tarifare simbolice între SUA și UE, ar conduce la creșterea PIB-ului pentru ambii parteneri. Astfel cea mai prudentă prognoză indică o creștere a PIB-ului american în urma liberalizării comerțului cu UE situată între 76,5-36 miliarde de dolari anual, în vreme ce pentru UE cea mai generoasă cifră este estimată la 36 de miliarde de dolari anual, diferența fiind dată de faptul că valoare comerțului UE cu SUA este undeva la 8% din valoarea totală a schimburile comerciale, în timp ce 20% din valoarea comerțului internațional american se face cu Bruxelles-ul. Conform estimărilor Camerei Americane de comerț atât PIB-ul SUA cât și al Uniunii ar crește cu 3% anual, în cifre fiind vorba de 450 de miliarde dolari pentru America și 495 de miliarde anual pentru economia comunitară. German Marshall Fund a prognozat o creștere produsului intern brut american cu 130 de miliarde de dolari și pe cel al UE cu 250 de miliarde dolari în urma liberalizării comerțului între cei doi parteneri istorici. La rândul ei Comisia Europeană a estimat că produsul intern brut al UE ar crește anual cu 155 miliarde de dolari, iar cel american cu 124 miliarde în fiecare an. Beneficiile sunt evidente chiar și în cazul celor mai reținute scenarii pentru ambele părți.

Care sunt beneficiile pentru România? Din păcate nu există o analiză detaliată publică a beneficiilor pe care Bucureștiul le va deriva din acordul de liber schimb trans-atlantic. Un sector care va avea de câștigat de pe urma acestui acord de limber schimb va fi cel al serviciilor, în special în domeniul IT. România va avea de asemenea de câștigat prin sporirea exporturilor către Statele Unite, iar lipsa barierelor tarifare ar putea atrage investiții americane în domeniul manufacturier. Acordul de liber schimb trans-atlantic va stimula creșterea schimburilor comerciale între România și SUA, și va ajuta la punerea în practică a aspectelor economice a parteneriatului strategic.

În contextul unei relansări economice în pași de melc atât a economiei americane, cât mai ales a celei europene crearea acestui spațiu de liber schimb trans-atlantic în viitorul apropiat va dinamiza ambele economii. Mai mult va crea o contrapondere economică la ascensiunea economiilor emergente: China, India, Brazilia, Rusia și Africa de Sud. Statul care ar avea cel mai mult de suferit de pe urma realizării acestui acord de liber schimb între America și Europa Unită este China. Beijingul va trebui să găsească mijloacele prin care să rămână în același timp competitiv pe piața globală în raport cu cele mai dezvoltate economii ale lumii și să-și continue creșterea economică într-un ritm accelerat. Spațiul de liber schimb trans-atlantic ar duce la crearea unei piețe de 2,5 ori mai mare decât cea chineză, o perspectivă care ar trebui să îngrijoreze Beijingul.

Adversarii acordului TTIP susțin că ar submina actuală rundă negocieri Doha în cadrul OMC/WTO, care este blocată, dând o lovitură liberalizării comerțului internațional prin apariția unui nou bloc comercial. Principala critică la adresa acordului, conform economistului indian Jagdish Bhagwati, este că ar fi interpretat ca un acord exclusiv, care ar exclude în special economiile emergente – o perspectivă care este respinsă de susținătorii acordului, în special adepții europeni ai acestuia susținând că acordul rămâne deschis și altor posibili aderenți. TTIP poate nu va fi exclusiv dar va reprezenta un pariu politico-economic important: consolidarea economiilor occidentale pentru a face față mai bine competiției piețelor emergente.

la-fi-mo-g8-trade-20130617-001

Negocierile privind tratatul de liber schimb vor începe astăzi și ar trebui încheiate în 2014. Sprijin politic pentru acest acord politic există de ambele părți ale Atlanticului, dar există și zone unde negocierile ar putea să se blocheze sau să dureze foarte mult. Franța dorește excluderea produselor audiovizuale din acordul de liber schimb deoarece se teme de competiția produselor similare de pe piața americană, concesie pe care a primit-o dar nu fără a crea un mic scandal. Riscuri de blocaj există în cazul sectorului financiar, pe care SUA l-ar dori exclus din acord de teama reglementărilor europene mai stricte, iar agricultura s-ar putea dovedi o temă care ar putea prelungi destul de mult negocierile deoarece atât UE cât și Washington-ul subvenționează și reglementează excesiv acest sector.

Debutul negocierilor bilaterale pentru TTIP a fost însă compromis de revelațiile lui Edward Snowden privind activitățile de spionaj și supraveghere electronică americane împotriva Uniunii Europene. Deși acest tip de activitate este normală pe scena internațională, chiar și în cazul aliaților, descoperirea lor a pus SUA într-o poziție dificilă și a subliniat lipsa de instrumente hard a diplomației și politicii externe europene. Martin Schultz președinte Parlamentului European și liderul socialiștilor europeni a criticat în termeni dur activitățile de spionaj americane:

We are just starting negotiations of a free trade agreement between the European Union and the United States. This is not the basis to build mutual trust, this is a contribution to build mutual mistrust and therefore I understand all those in Europe who think that we should first of all ask the Americans, secondly look to or listen to the justification and then take the necessary consequences.

Mai grav a alimentat temerile oponenților acestui acord. Este însă notabil faptul că revelațiile lui Snowden nu au aruncat întreg procesul în aer, în ciuda indignării Franței, care a cerut amânarea negocierilor cu două săptămâni (propunere respinsă însă de Germania). Președintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso a subliniat că în ciuda scandalului Snowden negocierile vor continua:

We have agreed today the following: we are committed to the transatlantic partnership” but want working groups to analyse the impact of US surveillance practices…

There can’t be opening of trade negotiations without there being at the same time… an opening of discussions with the U.S. on the activity of the intelligence services in our countries and protection of private data…

Semnificația politică a acestui acord de liber schimb nu poate fi subestimată. La nivel global va reprezenta consolidarea parteneriatului între cele mai avansate și prospere economii ale lumii. De asemenea va demonstra că buna guvernare, domnia legii, democrația și prosperitatea economică merg mână în mână – o lovitură ideologică puternică pentru adepții așa-zisului Consens de la Beijing, ce combină autoritarismul cu o economie aparent performantă. TTIP va fi o unealtă de soft power atât pentrul Europa Unită cât și pentru Statele Unite, reprezentând un vehicul politico-economic de răspândire a normelor democratice și ale statului de drept:

We can create an open market for 800 million people and spread our norms. The EU is looking more towards the outside world, rather than navel-gazing. This might be an Atlantic century after all. We never like to go without allies, the American public likes alliances. (Mike Tokola, ambasada SUA în Regatul Unit)

Astfel tratatul de liber schimb va fi o unealtă de politică externă cu vocație dublă: pe de o parte va întări economiile americană și europeană, fiind un hedge geo-strategic față de economiile emergente (a se citi China), iar pe de altă parte va legitima și răspândi la nivel global valorile occidentale. Acordul de liber schimb între Washington și Bruxelles va întări și relația trans-atlantică, care s-a fragilizat în ultimii ani, oferind alianței dintre Bătrânul și Noul Continent o ancoră economică solidă.

George VIŞAN



Viewing all articles
Browse latest Browse all 9

Latest Images

Doodle Jump 3.11.30 by Lima Sky LLC

Doodle Jump 3.11.30 by Lima Sky LLC

Vimeo 10.6.2 by Vimeo.com, Inc.

Vimeo 10.6.2 by Vimeo.com, Inc.

Vimeo 10.6.1 by Vimeo.com, Inc.

Vimeo 10.6.1 by Vimeo.com, Inc.

Vimeo 10.6.0 by Vimeo.com, Inc.

Vimeo 10.6.0 by Vimeo.com, Inc.

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:





Latest Images

Doodle Jump 3.11.30 by Lima Sky LLC

Doodle Jump 3.11.30 by Lima Sky LLC

Vimeo 10.6.1 by Vimeo.com, Inc.

Vimeo 10.6.1 by Vimeo.com, Inc.

Vimeo 10.6.0 by Vimeo.com, Inc.

Vimeo 10.6.0 by Vimeo.com, Inc.

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re:

Re: